Ugrás a tartalomhoz Lépj a menübe
 


 

Kosztolányi Dezső: Halotti beszéd

 

 

Vedeti  credinciosilor,deodata a murit

 

Si  ne-a lasat aici singuri.Ne-a inselat.

 

L-am cunoscut.Nu a fost mare sau deosebit,

 

Doar o inima,apropiata inimilor noastre.

 

Dar nu mai este.

 

A revenit in pamant.

 

Vai,s-au daramat visurile noastre.

 

 

 

Luati aminte toti din acest exemplu.

 

Asa este omul.Unicat.

 

Nu a mai trait si nu mai traieste altul ca el,

 

Si asa cum intr-un copac nu sant doua frunze asemanatoare,

 

In veci vecilor nu va mai fi altul ca el.

 

 

 

Priviti-l pe-acest om,acesti ochi dragi

 

Ce-ncet se-nchid.Priviti aceasta mana-

 

care in ceata infinitului se va pierde,

 

Impietrita  in nemiscare.Un obiect de cult,

 

Ce-avea pe ea gravata  secretul

 

Strabun al vietii sale.

 

 

 

Putem sa-l cautam,dar degeaba,nu-l gasim

 

Nici aici, nici in Asia,

 

 

Nici in trecut si nici in viitor.

 

Oricine se va naste,doar el nu.Niciodata

 

Nu-i  vom mai vedea zambetul  caracteristic.

 

Zana norocului e prea saraca

 

Sa faca sa renasca aceasta minune.

 

 

 

Dragi prieteni,asa-I aceasta tragedie,

 

Cum intalnim adesea in povesti.

 

Cat timp traia si ne gandeam la el

 

Noi incepeam sa povestim"A fost odata..."

 

Iar atunci cand cerul peste el se prabusii,

 

Noi asa povestim,plangand"Nu mai este..."

 

Acolo se odihneste el,ce incontinu pentru mai bine a luptat,

 

Ca o statuie dupa chipul lui sculptata,

 

Si nu-l mai trezeste acum nici lacrimi,nici cuvinte.

 

A fost odata ca niciodata,pe lume,undeva...

 

 

 

Hozzászólások

Hozzászólások megtekintése

Nincs új bejegyzés.
 

 

Profilkép



Utolsó kép




Archívum

Naptár
<< Szeptember / 2019 >>